N’am timp de yoga

N-am timp de yoga! (1)
„As vrea sa fac si eu yoga. Am citit despre asta si am si auzit.
Dar nu am timp. Daca nu as avea atatea de facut.., dar asa.., n-am
timp”

Pentru multi din …
„As vrea sa fac si eu yoga. Am citit despre asta si am si auzit.
Dar nu am timp. Daca nu as avea atatea de facut.., dar asa.., n-am
timp”

Pentru multi dintre noi, fraze ca cele de mai sus sunt adeseori
o trista realitate. Chiar nu avem timp sa ne asezam in meditatie, sa
lucram asane. Ziua nu are decat 24 ore si este mereu cate ceva de
facut.

Si totusi, chiar in aceste conditii, se poate lucra. Se poate
lucra, foarte onest si serios, in micile pauze care exista chiar si in
timpul celei mai stresante zile. Cateodata, cateva zeci de secunde
ajung spre a face ceva. Alteori, aproape miraculos, se poate lucra in
mijlocul efortului cotidian, extragand energie chiar din stres.

Seria aceasta de articole propune mici exercitii pentru care se
poate gasi intotdeauna un pic de timp. SI daca din intamplare e timp
mai mult, nimeni nu ne opreste sa lucram mai lung.

Cele mai multe din exercitiile ce vor fi prezentate le-am
invatat la sala de yoga, cu profesorul Mario Vasilescu, in cadrul
GNSPY. Daca vreun exercitiu are o alta sursa, aceasta va fi mentionata
inainte de a-l descrie.

Exercitiul nr. 1

Incepem seria cu unul din cele mai simplu de descris exercitii
pe care le-am intalnit vreodata. De fapt, intr-un anume sens, nu imi
pot imagina un exercitiu mai simplu. Si totusi, in chiar simplitatea
lui se afla o cheie formidabila, cheia de la usa spre noi insine.

Se poate executa in orice pozitie. Durata poate varia de la
cateva zeci de secunde pana la 1-2 minute. La inceput nu se recomanda
executii mai lungi, caci exista riscul fugii gandurilor.

In pozitia in care suntem, fara a modifica vreun amanunt,
atentia se indreapta spre respiratie; nu spre a modifica respiratia,
ci spre a o OBSERVA. Superficiala sau profunda, cu o nara infundata sa
nu, gafaita sau lenta. Esential este sa nu modificam nimic in
respiratia care este; doar ne dam seama CA respiram. Ca in noi se
respira. De la sine.

Cand decidem ca exercitiul s-a terminat, expiram voluntar un
pic, doar un pic mai lung, si ne intoarcem la activitatea cotidiana.

Succes!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: