SPAM

Ce este SPAM? Cum se combate? Legislatie contra SPAM!
Istoric SPAM

Primul mesaj spam a fost trimis in urma cu aproape 30 de ani de compania Digital Equipment Corporation, acum parte din Hewlett Packard. Acest mesaj nesolicitat a ajuns la 600 de adrese si era o invitatie la prezentarea unor produse noi ale companiei. Deoarece mesajele nu puteau fi trimise la mai mult de 320 de adrese, mesajul a fost trimis din nou celor ce nu primisera invitatia in primul val.
Intre timp, tehnologia a progresat si o data cu ea si procedeul de trimitere a mesajelor nesolicitate. Mesajele spam, incepand de la inofensivele reclame la ceasuri Swatch si pana la grosolanele mesaje pornografice, au ajuns sa insumeze 95 la suta din numarul intreg de mesaje e-mail. In cifre absolute, in luna trecuta spamul totaliza la 90 de miliarde de mesaje pe zi.
Industria spam aduce profituri uriase, partial si datorita naivitatii oamenilor. Un studiu din 2005 a aratat ca o treime din utilizatorii de e-mail au accesat siturile din mesajele nesolicitate, iar o persoana din zece a ajuns chiar sa cumpere produsele la care se facea reclama.

Este SPAM-ul interzis?
– DA. Trimiterea de mesaje nesolicitate este interzisa si se pedepseste penal peste tot in lume, chiar si in Romania.

Extras din Legea Comerţului electronic 365/2002

Articolul 6
– Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice 506/2004

Articolul 12
– Comunicările nesolicitate
(1) Este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin utilizarea unor sisteme automate de apelare care nu necesită intervenţia unui operator uman, prin fax ori prin poşta electronică, sau prin orice altă metodă care foloseşte serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului, cu excepţia cazului în care abonatul vizat şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Comportamentul adecvat cand primiti mesaje nesolicitate (SPAM)

1. NU raspundeti niciodata unui mesaj nesolicitat (SPAM)
– prin raspunderea la un astfel de eMail confirmati SPAM-erului respectiv ca adresa dvoastra este activa!
2. NU cumparati produse sau servicii oferite prin SPAM
– o persoana sau o companie care-si respecta clientii nu-si fac cunoscute produsele si serviciile prin trimiterea de SPAM
3. NU cereti ‘dezabonarea’ mesajelor nesolicitate
– a cere ‘dezabonarea’ unui ‘abonament’ pe care nu l-ati abonat nu are nici o logica. Spam-erul respectiv nu va inceta sa va trimita ‘gunoaiele’ sale prin eMail prin acest demers.

Detalii si informatii gasiti si pe urmatoarele site-uri:
http://www.timsoft.ro/ejournal/spam.html
http://www.legi-internet.ro/index.php?id=241
http://legi-internet.ro/blogs/index….1&pb=1#more537

Legea 365/2002 cu modificarile aduse prin legea 121/2006

Articolele scrise cu caractere italice au fost modificate prin Legea 121/2006.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1: Definitii

În întelesul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:

1. serviciu al societãtii informationale – orice serviciu care se efectueazã utilizându-se mijloace electronice si prezintã urmãtoarele caracteristici:

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obisnuit de cãtre destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sã fie fizic prezenti simultan în acelasi loc;

c) este efectuat prin transmiterea informatiei la cererea individualã a destinatarului;

2. mijloace electronice – echipamente electronice si retele de cablu, fibrã opticã, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei;

3. furnizor de servicii – orice persoanã fizicã sau juridicã ce pune la dispozitie unui numãr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societãtii informationale;

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat – un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat si care desfãsoarã efectiv o activitate economicã utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadã nedeterminatã; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinatã în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice si tehnologice necesare furnizãrii serviciului;

5. domeniu – o zonã dintr-un sistem informatic, detinutã ca atare de o persoanã fizicã sau juridicã ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrãrii, stocãrii ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar – orice persoanã fizicã sau juridicã ce utilizeazã, în scopuri comerciale, profesionale sau de altã naturã, un serviciu al societãtii informationale, în special în scopul cãutãrii de informatii sau al furnizãrii accesului la acestea;

7. consumator – orice persoanã fizicã ce actioneazã în alte scopuri decât cele ale activitãtii sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercialã – orice formã de comunicare destinatã sã promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicãri comerciale urmãtoarele: informatiile permitând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresã de postã electronicã, comunicãrile legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mãrcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un tert independent fatã de persoana în cauzã, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislatie coordonatã – prevederile în vigoare ale legilor nationale, aplicabile activitãtilor ce fac obiectul serviciilor societãtii informationale sau furnizorilor de servicii în privinta:

a) conditiilor pe care trebuie sã le îndeplineascã furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activitãti, precum sunt cele legate de eventualele calificãri, autorizatii sau notificãri necesare;

b) conditiilor pe care trebuie sã le îndeplineascã furnizorii de servicii pentru desfãsurarea acestor activitãti, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau continutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate si încheiere a contractelor, sau cele care privesc rãspunderea furnizorilor;

9^1. Nu constituie obiect al legislatiei coordonate:

a) cerintele aplicabile bunurilor ca atare si livrãrii acestora;

b) cerintele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

10. instrument de platã electronicã – un instrument care permite titularului sãu sã efectueze urmãtoarele tipuri de operatiuni:

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate si executate de cãtre institutii financiare;

b) retrageri de numerar, precum si încãrcarea si descãrcarea unui instrument de monedã electronicã;

11. instrument de platã cu acces la distantã – instrument de platã electronicã prin intermediul cãruia titularul sãu poate sã îsi acceseze fondurile detinute într-un cont la o institutie financiarã si sã autorizeze efectuarea unei plãti, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

12. instrument de monedã electronicã – instrument de platã electronicã reîncãrcabil, altul decât instrumentul de platã cu acces la distantã, pe care unitãtile de valoare sunt stocate electronic si care permite titularului sãu sã efectueze tipurile de operatiuni mentionate la pct. 10;

13. titular – persoanã care detine un instrument de platã electronicã pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în conditiile prevãzute de lege;

14. date de identificare – orice informatii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operatiuni mentionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numãrul de telefon, fax, adresa de postã electronicã, numãrul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscalã, codul numeric personal si altele asemenea.

15. activitate profesionalã reglementatã – activitatea profesionalã pentru care accesul sau exercitarea în România este conditionatã, direct ori indirect, în conformitate cu legislatia românã în vigoare, de detinerea unui document care sã ateste nivelul de formare profesionalã.

Art. 2: Scop si domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societãtii informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte sãvârsite în legãturã cu securitatea domeniilor utilizate în comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de platã electronicã si cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuãrii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltãrii în conditii de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societãtii informationale, în sensul prezentei legi, activitãtile care nu întrunesc elementele definitiei prevãzute la art. 1 pct. 1, în special urmãtoarele:

a) oferta de servicii care necesitã prezenta fizicã a furnizorului si a destinatarului, chiar dacã prestarea serviciilor respective implicã utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de cãtre destinatar, chiar dacã prestarea serviciilor respective implicã utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentatã destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individualã a acestuia si care este destinatã receptiei simultane de cãtre un numãr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activitãti care se efectueazã prin intermediul serviciilor de telefonie vocalã, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocalã, telefax sau telex;

f) schimbul de informatii prin posta electronicã sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente, între persoane care actioneazã în scopuri strãine activitãtii lor comerciale sau profesionale;

g) relatia contractualã dintre un angajat si angajatorul sãu.

(3) Prezenta lege nu se aplicã urmãtoarelor activitãti:

a) activitatea notarilor publici, în mãsura în care aceasta presupune o participare directã si specificã la exercitarea prerogativelor autoritãtii publice;

b) activitãtile de reprezentare juridicã în fata organelor de jurisdictie si de urmãrire penalã;

c) jocurile de noroc cu câstiguri în bani, loteriile si pariurile.

(4) Dispozitiile prezentei legi se completeazã cu:

a) dispozitiile legale în materie fiscalã;

b) dispozitiile legale care reglementeazã protectia persoanelor în privinta prelucrãrii datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum si cele care reglementeazã prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul telecomunicatiilor;

c) prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicatã.

(5) În mãsura în care nu contine dispozitii derogatorii, prezenta lege se completeazã cu dispozitiile legale privind încheierea, validitatea si efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protectia consumatorilor si a sãnãtãtii publice.

Art. 3: Aplicarea legii române în cazul serviciilor societãtii informationale

(1) Prezenta lege se aplicã furnizorilor de servicii stabiliti în România si serviciilor oferite de acestia.

(2) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi serviciile societãtii informationale sunt supuse:

a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislatia coordonatã, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti în România;

b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauzã care fac parte din legislatia coordonatã, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) Libera circulatie a serviciilor societãtii informationale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsã în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislatia coordonatã.

(4) Alin. (2) si (3) nu se aplicã în urmãtoarele domenii:

a) dreptul de proprietate intelectualã si dreptul de proprietate industrialã;

b) emisiunea de monedã electronicã, în conditiile prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

c) publicitatea pentru organisme de investitii colective în valori mobiliare;

d) activitãtile de asigurare, în conditiile prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

e) libertatea pãrtilor de a alege legea aplicabilã contractului, când pãrtile au acest drept;

f) obligatii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;

g) cerintele de formã prevãzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creeazã, se modificã, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României;

(5) Autoritãtile publice pot lua mãsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în urmãtoarele conditii:

a) mãsura este necesarã pentru motive de ordine publicã, desfãsurarea instructiei penale, protectia minorilor, lupta împotriva oricãrei forme de incitare la urã din ratiune de rasã, sex, religie sau nationalitate, atingeri aduse demnitãtii umane, protectia sãnãtãtii publice, apãrarea si siguranta nationalã, protectia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

b) mãsura vizeazã un serviciu al societãtii informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintã un risc serios si grav la adresa acestor valori;

c) mãsura este proportionalã cu scopul urmãrit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL II: Furnizarea serviciilor societãtii informationale

Art. 4: Principiile furnizãrii serviciilor societãtii informationale

(1) Furnizarea de servicii ale societãtii informationale de cãtre persoanele fizice sau juridice nu este supusã nici unei autorizãri prealabile si se desfãsoarã în concordantã cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozitiilor legale care impun autorizarea prealabilã în vederea desfãsurãrii unor activitãti de cãtre persoanele fizice sau juridice, dacã dispozitiile în cauzã nu vizeazã în mod expres si exclusiv serviciile societãtii informationale sau furnizorii de servicii, în întelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societãtii informationale de cãtre furnizorii de servicii stabiliti în statele membre ale Uniunii Europene se face, pânã la momentul aderãrii României la Uniunea Europeanã, în conditiile prevãzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitãtile Europene si statele membre ale acestora, pe de altã parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societãtii informationale de cãtre furnizorii de servicii stabiliti în alte state se face în conditiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

Art. 5: Informatii generale

(1) Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritãtilor publice mijloace care sã permitã accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmãtoarele informatii:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de postã electronicã si orice alte date necesare contactãrii furnizorului de servicii în mod direct si efectiv;

d) numãrul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comertului sau în alt registru public similar;

e) codul de înregistrare fiscalã;

f) datele de identificare ale autoritãtii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusã unui regim de autorizare;

g) titlul profesional si statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementãrilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum si a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfãsoarã o activitate profesionalã reglementatã;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piatã, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adãugatã, precum si a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea în pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, dacã este cazul;

j) orice alte informatii pe care furnizorul de servicii este obligat sã le punã la dispozitie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Obligatia prevãzutã la alin. (1) se considerã îndeplinitã în cazul în care furnizorul unui serviciu afiseazã aceste informatii într-o formã clarã, vizibil si permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul cãreia este oferit serviciul respectiv, în conditiile mentionate la alin. (1).

Art. 6: Comunicãrile comerciale

(1) Efectuarea de comunicãri comerciale prin posta electronicã este interzisã, cu exceptia cazului în care destinatarul si-a exprimat în prealabil consimtãmântul expres pentru a primi asemenea comunicãri.

(2) Comunicãrile comerciale care constituie un serviciu al societãtii informationale sau o parte a acestuia, în mãsura în care sunt permise, trebuie sã respecte cel putin urmãtoarele conditii:

a) sã fie clar identificabile ca atare;

b) persoana fizicã sau juridicã în numele cãreia sunt fãcute sã fie clar identificatã;

c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile si cadourile, sã fie clar identificabile, iar conditiile care trebuie îndeplinite pentru obtinerea lor sã fie usor accesibile si clar prezentate;

d) competitiile si jocurile promotionale sã fie clar identificabile ca atare, iar conditiile de participare sã fie usor accesibile si clar prezentate;

e) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale în vigoare.

(3) Comunicãrile comerciale care constituie un serviciu al societãtii informationale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub conditia respectãrii dispozitiilor legale si a reglementãrilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenta, demnitatea si onoarea profesiei, secretul profesional si corectitudinea fatã de clienti si fatã de ceilalti membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societãtii informationale care efectueazã comunicãri comerciale au obligatia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

CAPITOLUL III: Contractele încheiate prin mijloace electronice

Art. 7: Validitatea, efectele juridice si proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci când sunt întrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimtãmântul prealabil al pãrtilor asupra utilizãrii mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezultã din aceste contracte este supusã dispozitiilor dreptului comun în materie de probã si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnãtura electronicã.

Art. 8: Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii este obligat sã punã la dispozitie destinatarului, înainte ca destinatarul sã trimitã oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta fãcute de furnizorul de servicii, cel putin urmãtoarele informatii care trebuie sã fie exprimate în mod clar, neechivoc si într-un limbaj accesibil:

a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

b) dacã contractul, o datã încheiat, este stocat sau nu de cãtre furnizorul de servicii si dacã este accesibil sau nu;

c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispozitie destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

d) limba în care se poate încheia contractul;

e) codurile de conduitã relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum si informatii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

f) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale în vigoare.

(2) Furnizorul de servicii are obligatia sã ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace si accesibil, care sã permitã identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptãrii acesteia.

(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispozitiile alin. (1) si (2) numai în situatia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu conditia ca nici una dintre pãrti sã nu aibã calitatea de consumator.

(4) Clauzele si conditiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispozitie destinatarului într-un mod care sã îi permitã acestuia sã le stocheze si sã le reproducã.

(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã în privinta contractelor încheiate exclusiv prin postã electronicã sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente.

Art. 9: Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1) Dacã pãrtile nu au convenit altfel, contractul se considerã încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului.

(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediatã a prestatiei caracteristice se considerã încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afarã de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil sã i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplicã prevederile alin. (1).

(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta fãcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, dupã caz, a acceptãrii acesteia, în unul dintre urmãtoarele moduri:

a) trimiterea unei dovezi de primire prin postã electronicã sau printr-un alt mijloc de comunicare individualã echivalent, la adresa indicatã de cãtre destinatar, fãrã întârziere;

b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptãrii ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptãrii ofertei, de îndatã ce oferta sau acceptarea a fost primitã de furnizorul de servicii, cu conditia ca aceastã confirmare sã poatã fi stocatã si reprodusã de cãtre destinatar.

(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau a acceptãrii ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevãzute la alin. (3), se considerã primite atunci când pãrtile cãrora le sunt adresate pot sã le acceseze.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplicã în privinta contractelor încheiate exclusiv prin postã electronicã sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente.

Art. 10: Conditii privind pãstrarea sau prezentarea informatiei

(1) Acolo unde legea impune ca informatia sã fie prezentatã sau pãstratã în forma sa originalã, aceastã cerintã este îndeplinitã dacã sunt întrunite în mod cumulativ urmãtoarele conditii:

a) existã garantia integritãtii informatiei, asiguratã prin respectarea standardelor nationale în domeniu, din momentul în care a fost generatã;

b) mesajul este semnat utilizându-se semnãtura electronicã extinsã a emitentului;

c) informatia poate fi imediat furnizatã si prezentatã la cerere.

(2) Destinatarul comerciant actioneazã pe riscul propriu, dacã a stiut sau ar fi trebuit sã stie, în concordantã cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, cã informatia continutã într-un mesaj electronic a fost alteratã în timpul transmiterii sau prelucrãrii sale.

CAPITOLUL IV: Rãspunderea furnizorilor de servicii

Art. 11: Principii generale

(1) Furnizorii de servicii sunt supusi dispozitiilor legale referitoare la rãspunderea civilã, penalã si contraventionalã, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2) Furnizorii de servicii rãspund pentru informatia furnizatã de ei însisi sau pe seama lor.

(3) Furnizorii de servicii nu rãspund pentru informatia transmisã, stocatã sau la care faciliteazã accesul, în conditiile prevãzute la art. 12-15.

Art. 12: Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacã un serviciu al societãtii informationale constã în transmiterea într-o retea de comunicatii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o retea de comunicatii, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru informatia transmisã dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

a) transmiterea nu a fost initiatã de furnizorul de servicii;

b) alegerea persoanei care receptioneazã informatia transmisã nu a apartinut furnizorului de servicii;

c) continutul informatiei transmise nu a fost influentat în nici un fel de cãtre furnizorul de servicii, în sensul cã nu i se poate atribui nici selectia si nici o eventualã modificare a acestei informatii.

(2) Transmiterea informatiei si asigurarea accesului, mentionate la alin. (1), includ si stocarea automatã, inter-mediarã si temporarã a informatiei transmise, în mãsura în care aceastã operatie are loc exclusiv în scopul ca informatia respectivã sã tranziteze reteaua de comunicatii si cu conditia ca informatia sã nu fie stocatã pentru o perioadã care depãseste în mod nejustificat durata necesarã transmiterii ei.

Art. 13: Stocarea temporarã a informatiei, stocarea-caching

Dacã un serviciu al societãtii informationale constã în transmiterea într-o retea de comunicatii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru stocarea automatã, intermediarã si temporarã a informatiei transmise, în mãsura în care aceastã operatie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientã transmiterea informatiei cãtre alti destinatari, la cererea acestora, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

a) furnizorul de servicii nu aduce modificãri informatiei transmise;

b) furnizorul de servicii îndeplineste conditiile legale privind accesul la informatia respectivã;

c) furnizorul de servicii respectã regulile sau uzantele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute si aplicate în industrie;

d) furnizorul de servicii nu împiedicã utilizarea legalã de cãtre orice persoanã a tehnologiilor larg recunoscute si aplicate în industrie, în vederea obtinerii de date despre natura sau utilizarea informatiei;

e) furnizorul de servicii actioneazã rapid în vederea eliminãrii informatiei pe care a stocat-o sau în vederea blocãrii accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul cã informatia transmisã initial a fost eliminatã din reteaua de comunicatii ori cã accesul la ea a fost blocat sau faptul cã eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autoritãti publice.

Art. 14: Stocarea permanentã a informatiei, stocarea-hosting

(1) Dacã un serviciu al societãtii informationale constã în stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru informatia stocatã la cererea unui destinatar, dacã este îndeplinitã oricare din urmãtoarele conditii:

a) furnizorul de servicii nu are cunostintã despre faptul cã activitatea sau informatia stocatã este nelegalã si, în ceea ce priveste actiunile în daune, nu are cunostintã despre fapte sau circumstante din care sã rezulte cã activitatea sau informatia în cauzã ar putea vãtãma drepturile unui tert;

b) având cunostintã despre faptul cã activitatea sau informatia respectivã este nelegalã ori despre fapte sau circumstante din care sã rezulte cã activitatea ori informatia în cauzã ar putea vãtãma drepturile unui tert, furnizorul de servicii actioneazã rapid în vederea eliminãrii sau a blocãrii accesului la aceasta.

(2) Furnizorul de servicii are cunostintã despre faptul cã activitatea sau informatia este nelegalã atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritãti publice. – abrogat prin Legea 121/2006

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în situatia în care destinatarul actioneazã sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.

(4) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autoritãtii judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii sã înceteze ori sã previnã violarea datelor si, de asemenea, nu pot sã afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a accesului la informatii.

Art. 15: Instrumente de cãutare a informatiilor si legãturi cu alte pagini de web

(1) Furnizorul unui serviciu al societãtii informationale care faciliteazã accesul la informatia furnizatã de alti furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alti furnizori, prin punerea la dispozitie destinatarilor serviciului sãu a unor instrumente de cãutare a informatiilor sau a unor legãturi cu alte pagini de web, nu rãspunde pentru informatia în cauzã, dacã este îndeplinitã oricare dintre urmãtoarele conditii:

a) furnizorul nu are cunostintã despre faptul cã activitatea sau informatia la care faciliteazã accesul este nelegalã si, în ceea ce priveste actiunile în daune, nu are cunostintã despre fapte sau circumstante din care sã rezulte cã activitatea ori informatia în cauzã ar putea prejudicia drepturile unui tert;

b) având cunostintã despre faptul cã activitatea sau informatia respectivã este nelegalã ori despre fapte sau circumstante din care sã rezulte cã activitatea sau informatia în cauzã ar putea vãtãma drepturile unui tert, furnizorul actioneazã rapid în vederea eliminãrii posibilitãtii de acces oferite sau a blocãrii utilizãrii acesteia.

(2) Furnizorul de servicii rãspunde pentru informatia în cauzã atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritãti publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în situatia în care destinatarul actioneazã din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

CAPITOLUL V: Supraveghere si control

Art. 16: Obligatiile furnizorilor de servicii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligati sã informeze de îndatã autoritãtile publice competente despre activitãtile cu aparentã nelegalã desfãsurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informatiile cu aparentã nelegalã furnizate de acestia.

(2) Furnizorii de servicii sunt obligati sã comunice de îndatã autoritãtilor prevãzute la alin. (1), la cererea acestora, informatii care sã permitã identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care acesti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentã a informatiei.

(3) Furnizorii de servicii sunt obligati sã întrerupã, temporar sau permanent, transmiterea într-o retea de comunicatii ori stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o retea de comunicatii ori prestarea oricãrui alt serviciu al societãtii informationale, dacã aceste mãsuri au fost dispuse de autoritatea publicã definitã la art. 17 alin. (2); aceastã autoritate publicã poate actiona din oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizãrii unei persoane interesate.

(4) Plângerea prevãzutã la alin. (3) poate fi fãcutã de cãtre orice persoanã care se considerã prejudiciatã prin continutul informatiei în cauzã. Plângerea sau sesizarea se întocmeste în formã scrisã, cu arãtarea motivelor pe care se întemeiazã, si va fi în mod obligatoriu datatã si semnatã. Plângerea nu poate fi înaintatã dacã o cerere în justitie, având acelasi obiect si aceleasi pãrti, a fost anterior introdusã.

(5) Decizia autoritãtii trebuie motivatã si se comunicã pãrtilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizãrii ori, dacã autoritatea a actionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisã.

(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesatã poate formula contestatie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sanctiunea decãderii, la instanta de contencios administrativ competentã. Cererea se judecã de urgentã, cu citarea pãrtilor. Sentinta este definitivã.

Art. 17: Autoritãti competente

(1) Autoritatea de reglementare în comunicatii si tehnologia informatiei, denumitã în continuare Autoritatea, este competentã sã supravegheze si sã controleze respectarea de cãtre furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi si a normelor metodologice de aplicare a acesteia, sã constate contraventiile si sã aplice sanctiunile prevãzute la art. 22.

(2) Fãrã a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autoritãti publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (3), art. 23 alin. (2) si art. 30 alin. (1), se întelege acele autoritãti ale administratiei publice sau, acolo unde este cazul, instante de judecatã, a cãror competentã în materia respectivã este stabilitã prin dispozitiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.

(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informatii necesare în vederea exercitãrii atributiilor sale, mentionând baza legalã si scopul solicitãrii, si poate stabili termene pânã la care aceste informatii sã îi fie furnizate, sub sanctiunea prevãzutã de prezenta lege.

(4) În vederea descoperirii si investigãrii încãlcãrilor prevederilor prezentei legi si ale normelor sale de aplicare Autoritatea actioneazã prin personalul de control împuternicit în acest scop.

(5) În exercitarea atributiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autoritãtii sau al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informatiile care îi sunt necesare, mentionând baza legalã si scopul solicitãrii, si poate stabili termene pânã la care aceste informatii sã îi fie furnizate, sub sanctiunea prevãzutã de prezenta lege.

(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigatii, în conditiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizãri din partea oricãrei persoane.

(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autoritãtii sau al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) poate sã solicite declaratii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, sã sigileze, sã ridice orice registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente, eliberând persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sã obtinã copii, lãsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat sã facã inspectii inopinate, al cãror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, si sã primeascã, la convocare sau la fata locului, informatii si justificãri.

(8) Organele administratiei publice centrale si locale, precum si oricare alte institutii si autoritãti publice sunt obligate sã permitã personalului de control împuternicit în acest scop al Autoritãtii sau, dupã caz, al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) accesul la documentele, datele si informatiile detinute de acestea, în mãsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autoritãtii, fãrã a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date si informatii.

(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, pri-mind acces la documentele, datele si informatiile mentionate la alin. (8), este tinut la observarea strictã a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date si informatii.

(10) Autoritatea sesizeazã organele de urmãrire penalã ori de câte ori constatã încãlcãri ale legii penale.

(11) Autoritatea informeazã furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeanã cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si coopereazã cu autoritãtile competente din alte state în vederea exercitãrii eficiente a supravegherii si controlului asupra activitãtii furnizorilor de servicii.

(12) Autoritatea poate delega exercitarea atributiilor prevãzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atributii de supraveghere si control în domeniul telecomunicatiilor.

(13) Pentru scopurile aplicãrii prezentei legi, pânã la înfiintarea Autoritãtii atributiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei.

Art. 18: Coduri de conduitã

(1) Asociatiile si organizatiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protectiei consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap îsi pot elabora propriile coduri de conduitã sau coduri comune cu Autoritatea si Ministerul Justitiei, în vederea aplicãrii corespunzãtoare a prevederilor prezentei legi.

(2) Autoritatea si Ministerul Justitiei vor urmãri include-rea în codurile de conduitã prevãzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:

a) solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciarã;

b) întreruperea, temporarã sau permanentã, a transmiterii într-o retea de comunicatii sau a stocãrii informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o retea de comunicatii sau a prestãrii oricãrui alt serviciu al societãtii informationale;

c) protectia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicãrilor comerciale;

d) protectia minorilor si a demnitãtii umane.

(3) Autoritatea si Ministerul Justitiei sustin:

a) traducerea codurilor de conduitã în limbi de circulatie internationalã;

b) facilitarea accesului la codurile de conduitã prin mijloace electronice;

c) popularizarea codurilor de conduitã la nivel national si transmiterea acestora, precum si a evaluãrilor privind aplicarea si impactul lor practic cãtre statele membre ale Uniunii Europene si cãtre Comisia Europeanã.

CAPITOLUL VI: Solutionarea litigiilor

Art. 19: Actiuni în justitie

(1) Persoanele care au calitate procesualã activã, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei obligarea pârâtului la încetarea oricãrei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluãrii ei în viitor si obligarea pârâtului la despãgubiri pentru prejudiciul suferit.

(2) Au calitate procesualã activã pentru introducerea actiunii prevãzute la alin. (1):

a) persoanele fizice si juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevãzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justitiei;

b) asociatiile si organizatiile neguvernamentale prevãzute la art. 18 alin. (1);

c) Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, oficiile pentru protectia consumatorilor judetene si Oficiul pentru protectia consumatorilor al municipiului Bucuresti;

d) entitãtile constituite în scopul protectiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în conditiile prevãzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Actiunea prevãzutã la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data actiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei.

(4) Persoanele care au calitate procesualã activã, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instantei, pe cale de ordonantã presedintialã, încetarea oricãrei actiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, în conditiile prevãzute de Codul de procedurã civilã.

Art. 20: Solutionarea litigiilor pe cale extrajudiciarã

(1) Furnizorii de servicii si destinatarii pot supune litigiile nãscute între ei arbitrajului, în conditiile prevãzute de lege, precum si celorlalte cãi extrajudiciare de solutionare a litigiilor, prevãzute de codurile de conduitã elaborate potrivit art. 18.

(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul solutionãrii litigiilor pe cale extrajudiciarã este posibilã în conditiile prevãzute de lege.

CAPITOLUL VII: Sanctiuni civile si contraventionale

Art. 21: Nulitatea relativã a contractelor privind servicii ale societãtii informationale

Orice contract privind furnizarea de servicii ale societãtii informationale este anulabil la cererea destinatarului, dacã a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:

a) nu a pus la dispozitie destinatarului, în conditiile prevãzute de lege, informatiile prevãzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte;

b) nu a pus la dispozitie destinatarului, în conditiile prevãzute de lege, informatiile mentionate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informatii, sau a furnizat informatii inexacte, dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

c) a încãlcat obligatia prevãzutã la art. 8 alin. (2), dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

d) a încãlcat obligatia prevãzutã la art. 8 alin. (4).

Art. 22: Contraventii

Constituie contraventie, dacã nu este sãvârsitã în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sã constituie infractiune, si se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:

a) efectueazã comunicãri comerciale încãlcând conditiile stabilite la art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit. a)-d);

b) nu pune la dispozitie destinatarilor si autoritãtilor publice, în conditiile prevãzute de lege, informatiile prevãzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizeazã toate aceste informatii, sau furnizeazã informatii inexacte;

c) nu pune la dispozitie destinatarului, în conditiile prevãzute de lege, informatiile prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizeazã toate aceste informatii, sau furnizeazã informatii inexacte, dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

d) încalcã obligatia prevãzutã la art. 8 alin. (2), dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);

e) încalcã obligatia prevãzutã la art. 8 alin. (4);

f) încalcã obligatia prevãzutã la art. 9 alin. (3);

g) încalcã obligatiile prevãzute la art. 16 alin. (1)-(3);

h) nu furnizeazã informatiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizeazã toate aceste informatii, sau furnizeazã informatii inexacte.

Art. 23: Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

(1) Constatarea contraventiei prevãzute la art. 22 lit. a) si aplicarea sanctiunii corespunzãtoare se fac, la sesizarea oricãrei persoane sau din oficiu, de cãtre reprezentantii împuterniciti ai Autoritãtii de reglementare în comunicatii si tehnologia informatiei sau ai autoritãtii de supraveghere prevãzute de Legea nr. 677/2001 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevãzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de cãtre reprezentantii împuterniciti ai Autoritãtii sau ai celorlalte autoritãti publice competente, la sesizarea oricãrei persoane sau din oficiu.

(3) Constatarea contraventiilor se poate face, în toate cazurile, si de cãtre ofiterii sau subofiterii de politie.

(4) Contraventiilor prevãzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL VIII: Infractiuni sãvârsite în legãturã cu emiterea si utilizarea instrumentelor de platã electronicã si cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuãrii de operatiuni financiare

Art. 24: Falsificarea instrumentelor de platã electronicã

(1) Falsificarea unui instrument de platã electronicã se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã punerea în circulatie, în orice mod, a instrumentelor de platã electronicã falsificate sau detinerea lor în vederea punerii în circulatie.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, dacã faptele prevãzute la alin. (1) si (2) sunt sãvârsite de o persoanã care, în virtutea atributiilor sale de serviciu:

a) realizeazã operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de platã electronicã ori efectuãrii tipurilor de operatiuni prevãzute la art. 1 pct. 10; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de platã electronicã; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operatiuni prevãzute la art. 1 pct. 10.

(4) Tentativa se pedepseste.

Art. 25: Detinerea de echipamente în vederea falsificãrii instrumentelor de platã electronicã

Fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de platã electronicã se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 26: Falsul în declaratii în vederea emiterii sau utilizãrii instrumentelor de platã electronicã

Declararea necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unei institutii bancare, de credit sau financiare ori oricãrei alte persoane juridice autorizate în conditiile legii sã emitã instrumente de platã electronicã sau sã accepte tipurile de operatiuni prevãzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizãrii unui instrument de platã electronicã, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaratia fãcutã serveste pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.

Art. 27: Efectuarea de operatiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea uneia dintre operatiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de platã electronicã, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fãrã consimtãmântul titularului instrumentului respectiv, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã efectuarea uneia dintre operatiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea neautorizatã a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã transmiterea neautorizatã cãtre altã persoanã a oricãror date de identificare, în vederea efectuãrii uneia dintre operatiunile prevãzute la art. 1 pct. 10.

(4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, dacã faptele prevãzute la alin. (1)-(3) sunt sãvârsite de o persoanã care, în virtutea atributiilor sale de serviciu:

a) realizeazã operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de platã electronicã ori efectuãrii tipurilor de operatiuni prevãzute la art. 1 pct. 10; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de platã electronicã; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operatiuni prevãzute la art. 1 pct. 10.

(5) Tentativa se pedepseste.

Art. 28: Acceptarea operatiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

(1) Acceptarea uneia dintre operatiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, cunoscând cã este efectuatã prin folosirea unui instrument de platã electronicã falsificat sau utilizat fãrã consimtãmântul titularului sãu, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã acceptarea uneia dintre operatiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, cunoscând cã este efectuatã prin utilizarea neautorizatã a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 29: Efectuarea de operatiuni neautorizate într-un sistem informatic

(1) Accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un domeniu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.

(2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uzul personal ori cãtre terti se pedepseste cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(3) Modificarea, distrugerea partialã sau totalã, în mod neautorizat, a informatiei stocate într-un sistem informatic sau domeniu se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Art. 30: Constatarea si judecarea infractiunilor

(1) Infractiunile prevãzute în prezenta lege se constatã de cãtre autoritãtile publice competente, care înainteazã actul de constatare la organul local de urmãrire penalã.

(2) Infractiunile prevãzute la art. 24 si 25 se judecã, în primã instantã, de cãtre tribunal.

(3) Prevederile prezentului capitol se completeazã cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedurã penalã.

CAPITOLUL IX: Dispozitii finale

Art. 31: Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societãtii informationale

În cazul oricãrui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societãtii informationale, declansat între furnizorul serviciului respectiv si un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligatiilor prevãzute la art. 5, 6, 8 si 9 revine furnizorului de servicii dacã destinatarul are calitatea de consumator.

Art. 32: Abrogarea unor dispozitii contrare

Litera f) a articolului 6 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distantã se abrogã.

Art. 33: Intrarea în vigoare si aplicarea legii

(1) În termen de 3 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

(2) Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, si se pune în aplicare la 3 luni de la data intrãrii în vigoare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

PREsEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VÃCÃROIU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

PREsEDINTELE CAMEREI DEPUTAtILOR

VALER DORNEANU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: